ART CRITICS

Andreea Gheorghiu, „un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul”

cronica expozitie oglinzile clipei andreea gheorghiu revista vip serban cionoff mircea albulescu

…așa a recomandat-o actorul și omul de excepție Mircea Albulescu pe Andreea Gheorghiu la vernisajul expoziției sale, Oglinzile clipei, care a avut loc recent în atât de ospitalierul spațiu al Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu” din Capitală.

Și nu a fost singurul care s-a rostit, în cuvinte bine alese și simțite, despre picturile Andreei Gheorghiu, prezență distinctă și larg apreciată în lumea artelor plastice. Fiindcă despre Andreea și despre această „fereastră deschisă larg către lumea de afară” (după cum ea însăși își definește universul de culori de suflet transpuse pe pânză) s-au rostit, cu același prilej, rafinați cunoscători, oameni care își aleg cu mare atenție și își cumpănesc cu grijă spusele.

Așa încât recomandarea lor nu este un simplu „cec în alb”, cât mai ales o invitație adresată fiecăruia dintre noi de a privi cu ochii sufletului și de a descifra cu puterea minții scrutătoare mesajul de frumos și dorința de a se mărturisi a creatoarei de îngemănări coloristice și de imagini la care ne uităm îndelung anume spre a nu le mai uita multă vreme, care este pe cât de fragilă pe atât de stăpână pe puterile sale, Andreea Gheorghiu.

Astfel, Marina Roman a caracterizat picturile Andreei prin „culoare intensă, duct sigur, rigoare în compunerea cadrului, dar deplină siguranță imaginară.” „Pictura Andreei Gheorghiu – mai spunea Marina Roman – îți dă sentimentul de siguranță al valorii: este originală și actuală în orice vreme.”

andreea gheorghiu opening exhibition mirrors of the moment bucarest october 2012 painting

La rândul său, Costin Tuchilă a descifrat în visările metodic ordonate ale Andreei Gheorghiu „forță, putere de sugestie, dar și rafinament, inclusiv în imaginile tratate exploziv din punct de vedere cromatic”, completându-și, astfel, verdictul critic: „Acordurile puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările sale (acrilice, ulei, acuarelă): portrete, flori, peisaje, compoziții tematice etc”. Spre a conchide: „Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe și ușor abstractizat.”

Iar, printr-o sugestivă și fericită complementaritate de înțelegeri, această încărcătură explozivă de culori, emoții și de sentimente a fost sintetizată de către poeta și actrița Doina Ghițescu printr-o sintagmă-șoc: „Andreea când apare…”

Privitorul însetat de jocul culorilor și de subtilitățile întretăierilor savant dozate între lumini și umbre are, cu siguranță, un ales prilej de desfătare în spațiul seducător dintre real și imaginar al expoziției Andreei Gheorghiu. Recomand, la rândul meu, Moața și Noaptea Sânzienelor, dar, la fel de bine Amurg violet, Sidef, Lună albastră sau Dance Me To End of Love, această din urmă pictură având ceva din fiorul indicibil al apusei boeme a Parisului legendar.

Iar, dacă tot am ajuns la alte orizonturi, nu cred că ar strica să acordați o clipă mai mult unor pânze precum Köln noaptea, Veneția și Bărci la Ayvalik. Adică tot atâtea repere inițiatice pentru o posibilă hartă sufletească a unor orizonturi magice care pentru multă vreme vor purta emblema de suflet numită picturile Andreei Gheorghiu.

Magie cromatică ale cărei deprinderi îndelung căutate le stăpânește cu atâta siguranță și ni le încredințează cu o rara noblețe și generozitate prietena noastră Andreea Gheorghiu.

Șerban Cionoff

Revista VIP, 19 octombrie 2012

Cronică la Salonul de Toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București

Andreea Gheorghiu, Moața

În Moața de Andreea Gheorghiu, portret tematic, o temă tradițională devine motiv de reflecție și invită ochiul grăbit de astăzi să regândească rosturile străvechi, să-și însușească sensurile simplității, ale statorniciei și ale acelui gen de familiaritate naturală cu universul, așa cum simbolurile de pe poarta maramureșeană (soarele, funia răsucită, arborele vieții), pictată în spatele unui chip de copil aflat în prag de lume, sugerau că legătura dintre cer și pământ, dintre om și univers era nu numai posibilă, ci fapt viu, certificare a echilibrului și, astfel, formă de veșnicie.

Costin Tuchilă

Citește integral cronica pe Liber să spun, 1 octombrie 2012

 Toamna satului românesc

În perioada 21 septembrie–4 octombrie 2012, Asociația Artiștilor Plastici București organizează Salonul de toamnă, expoziție de pictură deschisă în Pavilionul B din Parcul Herăstrău din București. Tema expoziției este Toamna satului românesc.

Vernisajul va avea loc sâmbătă, 22 septembrie 2012, la ora 12.00.

La această expoziție tematică expun membrii Asociației Artiștilor Plastici București. Evenimentul se înscrie în cadrul seriei de expoziții dedicate fiecărui anotimp, organizate trimestrial de Asociație, cu teme generoase care permit o abordare stilistică variată. Read more Liber să spun, 20 septembrie 2012.

Also read Amos News Press Agency

*

*     *

„Tablouri de vis”, Palatul Parlamentului, București, august 2012

Mihai Ionescu organizează a doua ediție a expoziției Tablouri de vis, al cărei vernisaj va avea loc marți, 14 august 2012, la ora 17.00, în Sala „Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului din București (intrarea prin str. Izvor). Expoziția va fi prezentată de Maia Morgenstern, Horațiu Mălăele, Irina Marin Cajal și vă rămâne deschisă până în ziua de 30 august 2012. La vernisaj vor fi organizate o tombolă, open bar și va avea loc un concert live.

Tablouri de vis este cea mai mare expoziție de tablouri a anului, la care expun: Horațiu Mălăele, Andreea Gheorghiu, Emil Cojocaru, Emil Ciubotaru, Radu Pământ, Mara Alexandra, Andrei Maria, Elena Bissinger, Breteanu Cristina, Mihaela Buică, Bullmar Henciu Daniel, Corina Chirilă,  Dima Ionuț, Laura Duță, Geleletu Dan, Mihai Ionescu, Doina Iovănel Spineanu, Lupu Nicoleta, Raluca Nedelcu, Mihai Noroc, Platinca Gilbert, Bogdan Purec, Roban Ștefan Claudiu, Alex. Sebastian Rozsa, Ioana Stana, Liviu Stelian, Daniela Simona Vizitiu.

Prima ediție a expoziției Tablouri de vis a avut loc în aceeași sală, în perioada 11–31 iulie 2011 și a fost vizitată de peste 4000 de persoane.

Liber să spun, 12 august 2012

Also read Amos News Press Agency

Radio Romania Cultural

Listen here interviews with Andreea Gheorghiu

Click here video file

*

*          *

„Dincolo de cuvinte”, expoziție de pictură Andreea Gheorghiu și Cristina Tămaș

În perioada 28 iunie–7 iulie 2012, la Galeria Elite Prof Art din București (str. Dr. Nanu Muscel nr. 14, cartierul Cotroceni) va fi deschisă expoziția de pictură Dincolo de cuvinte. Expun: Andreea Gheorghiu și Cristina Tămaș. Vernisajul va avea loc vineri, 29 iunie 2012, la ora 18.00. Expoziția va fi prezentată de Costin Tuchilă.

Program de vizitare: marți–vineri, orele 11.00–14.00; 15.00–19.00; sâmbătă, orele 11.00–14.00.

Cu stiluri, modalități de abordare și tehnici diferite, lucrările celor două artiste au certă individualitate. Acordurile cromatice puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările Andreei Gheorghiu (acrilice pe pânză): flori, peisaje, portrete, compoziții tematice. Ca temă, Bărci la Ayvalik amintește de marii maeștri ai picturii românești, care au pictat marine (Dărăscu, de exemplu), dar are evident un mod de tratare și expresie personală, atât din punct de vedere compozițional, cât și cromatic. Portretul intitulat Noaptea Sânzienelor trimite la caracterul magic al sărbătorii, prin privirea hipnotică a „personajului” portretizat.

În tehnică mixtă, folosind tridimensionalitatea, Cristina Tămaș stilizează în manieră proprie imagini, pornind de la peisaje, chipuri umane, forme vegetale devenite prilej de meditație. Abstractizarea formei este realizată cu măsură, atât cât trebuie pentru a sugera o idee sau o stare, ca în Păpușă balerină. Explozia cromatică din unele tablouri conduce la pulverizarea formei, dar impresia de spațialitate, de relief se păstrează, creând efectul dorit (Vulcan).

Costin Tuchilă

Liber să spun, 27 iunie 2012

Also read Amos News Press Agency

Radio Romania Cultural

***

De la figurativ la non-figurativ

Galeria Elite Prof Art din București a găzduit în perioada 28 iunie–7 iulie 2012 expoziția de pictură Andreea Gheorghiu – Cristina Tămaș, intitulată Dincolo de cuvinte. Titlul expoziției ar trimite la intenția celor două artiste de a propune spații plastice desprinse de determinarea, să zicem, conceptuală sau, mai degrabă, rigid-conceptuală (o temă, un motiv care pot avea în spate o „poveste”), de posibilitatea de a verbaliza ceea ce de fapt nu trebuie tradus în cuvinte. Pe de altă parte, poate că și calea de la figurativ la non-figurativ pe care această expoziție l-a propus într-o formulă aparte, a contribuit la acest titlu generic.

Cu stiluri, modalități de abordare și tehnici diferite, lucrările celor două artiste au certă individualitate. Personalități artistice puternice, distincte s-au reunit în spațiul elegant al Galeriei din Cotroceni. Dar, dincolo de ceea ce se poate spune, inevitabil în cuvinte, despre universul plastic al fiecăreia, prin selecția lucrărilor și prin felul în care a fost organizată expoziția, se poate observa de îndată un raport de complementaritate. Drumul de la figurativ la non-figurativ, tratarea formei prin stilizarea detaliilor până la esențializare sau, dimpotrivă, dispariția formei, coloristica bogată lângă specularea reflexelor pe care le poate crea o singură culoare sunt doar câteva dintre elementele care susțin ideea de complementaritate. Este unul dintre motivele care mă fac să cred că alăturarea celor două pictorițe în aceeași expoziție a fost o alegere inspirată.

Acordurile cromatice puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările Andreei Gheorghiu (acrilice pe pânză, ulei pe lemn): flori, peisaje, portrete, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat, ca în Amurg violet, Veneția, Köln. În prima, formele consacrate ale peisajului venețian se estompează până la a rămâne doar sugestii sau reflexe cromatice, dar chiar și lumina „amurgului violet” s-a desprins de orice urmă de melancolie, de lunga serie de imagini picturale pe această temă, care revine automat în mintea privitorului, ca reminiscență livrescă. Cealaltă Veneție se impune prin unghiul folosit, într-o coloristică relativ diferită: de sub arcul unui pod se vede reflexul în apă al unui palat venețian, impresia fiind că privim imaginea formată pe retină, mirajul care convoacă imaginația. În general, pictura Andreei Gheorghiu are forță și deschidere spre speculația abstractă, care de fapt conduce la un fel de reconstruire a universului imaginar.

Ca temă,Bărci la Ayvalik amintește de marii maeștri ai picturii românești, care au pictat marine (Dărăscu, de exemplu), dar are evident un mod de tratare și expresie originale, atât din punct de vedere compozițional, cât și cromatic. Lumina spațiului mediteranean la care peisajul Andreei Gheorghiu face aici trimitere este mai degrabă o invitație la reflecție, într-o atmosferă de liniște ușor stranie, decât un răsfăț solar. Apus de floare nu este doar un joc de cuvinte: floarea-soarelui a devenit, contrar poate așteptărilor noastre, o imagine a stingerii treptate, în tonuri de galben și roșu care, deși conservă încă lumina și căldura, vestesc curgerea ireversibilă. Remarcabile sunt și portretele Andreei Gheorghiu din această expoziție, portrete pe care le-aș numi tematice, fie că pornesc de la o idee, o stare sau o experiență cromatică: Lună albastră, Phillippe, Pas de douleur sau Sidef, în care o culoare minerală dovedește a avea nebănuite resurse de expresivitate în ordine afectivă. Portretul intitulat Noaptea Sânzienelor sugerează caracterul magic al sărbătorii, prin privirea hipnotică a „personajului” portretizat. Unice prin tehnică sunt picturile în ulei pe interiorul scoarței pe copac (Opium, Sufletul copacului). Ideea de a picta pe interiorul scoarței, este cât se poate de ingenioasă – din câte știu, unicat. Nu-mi amintesc să mai fi văzut o experiență similară. Dar nu experimentul, dacă e un experiment (astăzi se poate face orice, după cum observăm pretutindeni) e cel care dă tonul aici, ci modul de realizare plastică a acestei idei îndrăznețe. (Fără conținut artistic real, experimentul nu e nimic.) Aceste două „picturi pe scoarță de copac” ale Andreei Gheorghiu se disting însă tocmai prin spațiul plastic creat surprinzător, un spațiu poate ușor misterios, care ar conduce eventual la ideea de palimpsest, dacă aceasta nu ar fi doar o impresie speculativă. Fibra care adăpostea altădată viața vegetală, secretul ei mut, în care prefacerile nu se lasă ușor de deslușit, dictează un spațiu compozițional cu geometrie aparte, înșelătoare. Dar tocmai în acest spațiu până la urmă bizar, ideile plastice dobândesc relief. Iată, ideea de narcoză, de halucinație sugerată de acești maci pe fond albastru, cu titlul Opium. Sau, în Sufletul copacului, fragmentul de scoarță, ivit grație hazardului în fața artistului, cu toate „accidentele” formei sale, ajunge să evoce întregul, arborele falnic de altădată. Dacă vreți, un fel de arheologie: dintr-o frântură se poate reconstitui imaginar unitatea pierdută.

Și pentru că am vorbit de abstractizare, observ pasul făcut, cu bune rezultate, de Andreea Gheorghiu spre non-figurativ, într-un tablou foarte recent, care nu s-a aflat în expoziție, Ieșirea din sine, în care compoziția circulară ar putea avea semnificația „rostirii” metamorfozelor secrete ale imaginarului, surprinse de ochiul lăuntric.

Costin Tuchilă

Liber să spun, 16 iulie 2012 

*

*          *

Andreea Gheorghiu și „Lumea Florilor”

 

Iubitorii de artă au ce face weekend-ul acesta și în cursul săptămânii ce urmează, întrucât, până pe 19 mai, la Galeria de Artă Elite Prof Art din Floreasca, are loc expoziția Lumea Florilor. Aici, printre lucrările a 16 confrați, pictorița Andreea Gheorghiu prezintă trei picturi intitulate Ramură de cireș înflorit, Apus de floare și Flori și caise, creații în care a așternut, așa cum spune ea, „culorile calde din sufletul ei”. Pictorița se simte bine în „lumea florilor”, o lume pe care o poartă în inimă, încă din copilărie, când, la Bușteni, unde s-a născut, „se ținea de mână cu poala pădurii ce străjuia de o parte a casei părintești” și își înălța ochii la crucea strălucitoare de pe Caraiman, pe care o avea de partea cealaltă, chiar în fața ferestrei ei.

Personalitate solară, debordând de dragoste de viață, Andreea își mărturisește, cu emoție și bucurie, atașamentul față de natură și față de oameni. Iubind marea, scoicile, țărmurile, iarba, roua și florile, Andreea Gheorghiu visează „să împrumute de la natură acea lumină, culoare și frăgezime” de care are nevoie pentru a picta chipul aerului. O idealistă optimistă, picturile Andreei transmit trăirea, în lumină, a artistei. Stăpânind cu temeinicie desenul și arta coloristică, pictorița alege să le pună în slujba redării cât mai fidele a subiectelor pe care le selectează cu inima. Pictează figurativ, îmbătător, vibrant, sincer și cu emoție și, cu toate că nu este niciodată sigură că a reușit să spună tot ceea ce simte, știe că fiecare pictura a sa „deschide o portiță către culorile calde ale sufletului”. Al ei, al celorlalți…

Adina Ștefan

Revista VIP, 11 mai 2012

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: