Ieșirea din sine / Out of Yourself

Detaliu

                           © andreea gheorghiu

Vangelis – Cosmos HD

                                                    Stéphane Mallarmé

Vere novo

Le printemps maladif a chassé tristement

L’hiver, saison de l’art serein, l’hiver lucide,

Et, dans mon être à qui le sang morne préside

L’impuissance s’étire en un long bâillement.

Des crépuscules blancs tiédissent sous mon crâne

Qu’un cercle de fer serre ainsi qu’un vieux tombeau

Et triste, j’erre après un Rêve vague et beau,

Par les champs où la sève immense se pavane

Puis je tombe énervé de parfums d’arbres, las,

Et creusant de ma face une fosse à mon Rêve,

Mordant la terre chaude où poussent les lilas,

J’attends, en m’abîmant que mon ennui s’élève…

– Cependant l’Azur rit sur la haie et l’éveil

De tant d’oiseaux en fleur gazouillant au soleil.

                                             (1865; cu titlul Renouveau în 1887)

Vere novo

A primăverii zile bolnave vin şi-alung

Senina iarnă, albă, când arta e lucidă,

Şi-n minte, unde sânge posomorât prezidă,

Se-ntinde neputinţa cu un căscat prelung.

Mi se-ncropesc sub ţeastă amurguri albe, dense,

Un cerc de fier mi-o-ncinge, precum un sarcofag.

Şi cat în pribegire, un Vis frumos şi vag.

Prin câmpi, în coptul zilei şi-al sevelor imense.

Dar cad, strivit de-arome de iarbă şi copac,

Şi-o groapă sap cu faţa-mi să-nnăbuş Reveria

Muşcând lut cald în care-ncolţeşte liliac.

Şi-aştept, în scufundare, să urce nostalgia…

– Estimp, Azurul râde-n frunzişul efemer,

În care zburdă păsări şi ciripesc spre cer.

                                        Traducere de Nicu Porsenna

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: