Dor / Pas de Douleur

                                      © andreea gheorghiu

3 thoughts on “Dor / Pas de Douleur

  1. O paleta in care culorile stau in asteptarea mainii maiestre in stare sa compuna lumi de vis, unde fiecare dintre privitori isi are cate un loc in caleidoscopul de iluzii risipite printre lumini si umbre! In lumea aceasta oricine se rataceste si se regaseste oricand, ca intr-un joc labirintic in care placerea o simti si resimti colindand cu privirea “tablouri dintr-o expozitie”.
    Draga Andreea, de multe ori suntem tentati sa trecem fugar peste tot ceea ce ne apare in jur, incat traim intr-o lume de o mediocritate cvasitotala (in care – din pacate locuiesc si eu!). Din cand in cand, cate un spirit inalt ne mai scoate din lancezimea cotidiana, iar tu esti una dintre acele fiinte care incearca sa repuna in matca ei valoarea adevarata, drept pentru care iti multumesc si iti urez mult, mult succes!

  2. Cat de frumos gandesti, scrii si transmiti ! Iti multumesc pentru cuvintele care au atins cele mai pure culori ale sufletului meu. Tresarirea aceea de suflet e trecuta pe panza cu fiecare gand, gest care conteaza, inspira, ridica vibratii, incat toate la un loc sa poata crea o singura impresie – de lumina… Cu ochii lungiti a drum, a dor, o stare pe ganduri care desi nu doare, indura… de aceea “pas de douleur” (nu are durere) are indurerare, farmecul acelei taceri, pe care n-o intelegi, n-o simti de la inceput, dar care palpita acolo, si, cine stie cand, sub ce raza de lumina, de afara, sau din sufletul tau, te va face vreodata sa tresari si sa zici : erai aici?

  3. Draga Andreea, traim intr-o lume murdara in care (metaforic vorbind) culori precum sienna arsa si gri sobolan sunt dominante si estompeaza (daca nu cumva chiar acopera) toate celelalte culori din jur. Ne mintim, traind inchisi intr-o lume virtuala, ca suntem fericiti, cand in realitate dialogul si relationarea este de un formalism sufocant. Ma repet, dar rar, din ce in ce mai rar gasesc cate un spirit (in viziunea mea, spirit semnifica un om care are alaturi de instincte si trairi primare, capacitatea de a empatiza cu ceilalti intr-un bine colectiv). Nu am vocatia colectionarului care inchide frumuseti diverse in colivii de aur, ci aceea a unui galanton care stie ca atunci cand daruiesti mult, primesti cu mult mai mult, si a omului liber neincorsetat de diverse doctrine si filozofii ( mai mult, sau mai putin transcedentale.) De aceea, poate undeva sau candva ne vom intalni (cel putin pe aceasta cale!). Multe bucurii si numai satisfactii, atat pe plan artistic, cat si personal!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: